RR în Transnistria

Săptămâna trecută am plasat un post pe acest blog în care am scris despre un reportaj realizat de Reporterii Realităţii de la Realitatea TV în partea stângă a Nistrului. Tot săptămâna trecută am expediat un comunicat de presă din numele Asociaţiei “Promo-LEX” mass -mediei de la Chişinău. Cei care au preluat informaţia, au scris mot a mot ce era în acel comunicat. Sigur, e foarte bine ca redacţiile ziarelor şi agenţiilor de presă au folosit informaţia din acel comunicat, dar…. n-am aflat nimic altceva despre cazul soldatului ce a decedat în “armata rmn” de la a patra putere din stat. Poate e cazul să luăm exemplu de la Reporterii Realităţii.

Presa moartă în popuşoi

Societatea civilă anunţă că încă un cetăţean al Republicii Moldova a decedat în timp ce satisfăcea „serviciul militar” în forţele paramilitare „transnistrene”!
Detalii despre acest caz poţi afla doar din presa din partea stângă a Nistrului. Mass-media de la Chişinău s-a limitat numai să citeze presa transnistreană fără a depune careva eforturi în a cunoaşte detalii. Mi se pare un caz destul de grav şi strigător la cer, mai ales că nu este primul şi nu pare a fi ultimul.
Locuitorul satului Lunga, raionului Dubăsari, Anatolii Mospan, de 19 ani, a decedat la 2 ianuarie curent, doar după patru zile de la înrolarea sa într-o unitate militară din Tiraspol. În timp ce „procuratura militară” de la Tiraspol a anunţat că moartea a survenit în urma insuficienţei cardiace acute, părinţii tânărului au declarat că pe corpul neînsufleţit al militarului erau prezente urme de violenţă. Garav, foarte grav, dar toţi tac. Când spun toţi, nu am în vedere autorităţile Republicii Moldova, pentru că tăcerea “mai marilor” este o normă pentru noi. Vorbesc despre presa din partea dreaptă a Nistrului care, se pare, bolmojeşte ceva, dar nu sunt prea descifrabile aceste şoapte.
Aici îmi vine în minte un reportaj pe care l-am văzut recent la postul român Realitatea TV. O copilă care pare să fi făcut ieri majoratul a ajuns de la Bucureşti în partea stângă a Nistrului pentru realizarea acelui reportaj. Jurnalistii nostri cunosc limba rusă, cunosc specificul zonei şi au de făcut ceva mai puţin de 50 km pentru a ajunge în autoproclamata rmn dar, stau pe loc, nu aud şi nu văd. Ai impresia că presa noastră are probleme de auz, văz şi vorbire. Este mută sau, în cel mai bun caz, bâlbâială. Oare care-i leacul?